No Code Website BuilderDespre C. putem spune că este un copil vesel, chiar dacă a trecut de vârsta copilăriei, sufletul și bucuria din privirea sa și-au păstrat aceeași inocență.
Din zâmbetul său observăm cât de fericit este, dar haideți să descoperim împreună povestea sa.
De povestea lui Cătălin am aflat în urmă cu câțiva ani, în 2014, fiind informați de către biroul de asistență socială din cadrul primăriei Șoarș.
Cu o mamă cu handicap mental sever, care nu locuiește cu acesta și un tată dependent de alcool care ulterior a decedat, îl puteam caracteriza pe atunci ca fiind orfan, până să devină membru al familiei DIAKONIA.
Condițiile de trai ale acestuia sunt greu de imaginat, dar prin activitățile desfășurate încercăm să îi arătăm și partea frumoasă a vieții și câte are aceasta de oferit.
Cătălin învață să se gospodărească singur prin diverse metode distractive și în același timp practice, spălatul vaselor, măturatul, chiar și pregătirea mesei, sunt unele din activitățile pe care le învață împreună cu colegii săi care i-au devenit familie.
Pe lângă aceste metode practice prin care Cătălin învață să dobândească un grad mai mare de autonomie, acesta descoperă în fiecare zi și plăcerea jocurilor de care, din păcate, nu a avut parte în copilărie. Puzzle-ul și confecționarea diverselor decorațiuni, sunt activitățile sale favorite pe care le desfășoară împreună cu colegii lui. Primul său Crăciun, prima serbare, probabil și primul său cadou, au fost momente inedite pe care am încercat să i le oferim.
DIAKONIA încearcă să le creeze lui și colegilor săi, mici clipe de bucurie și să le transmită căldura unui cămin adevărat, unde aceștia să se simtă respectați, utili, iubiți și importanți.
Cătălin are posibilitatea să își spele hainele, să primească alimente și diverse articole de care are mare nevoie și pentru care, de fiecare dată, își arată recunoștința.
Ce ne propunem pentru Cătălin ?
Să îl putem ajuta în continuare! Să îi oferim în fiecare zi bucuria revederii cu colegii săi, haine curate, alimente, serbări și momente frumoase, care să nu se transforme prea curând doar în amintiri.
Să îi oferim condiții decente de locuit.
Încă de când l-am cunoscut pe Cătălin, acesta ne-a oferit o lecție de viață prin modul lui unic de a înfrunta fiecare provocare. Mereu recunoscător pentru orice lucru primit, vesel și optimist, mereu mulțumit cu puținul său, chiar și cu mica sa locuință, plină de lipsuri esențiale pentru un mod de viață cel puțin normal. Ne dorim să putem face posibil ca acest tânăr să beneficieze de condiții decente de locuit, de căldură, utilități, curățenie, de un cămin pe care Cătălin să îl considere acasă.
Să facem cunoștință cu Gabriela sau Gabi, cum îi place ei să i se spună, o carte deschisă și sinceră.
Gabi face parte din miile de copii abandonați la naștere.
Aceasta nu a cunoscut niciodată stabilitatea unui cămin, nu a putut numi niciodată un loc ,,acasă”, fiind mutată încă din copilărie de la un centru la altul.
Cu toate acestea, Gabi nu poartă pică nimănui, nici părinților care au părăsit-o la spital, după cum spune ea ,,m-au lăsat că nu aveau cum să mă crească, eu mă rog pentru ei chiar dacă nu i-am cunoscut niciodată, într-un timp am auzit că unul din ei a murit din cauza dependenței de alcool”.
Când este întrebată de copilărie, nu poate spune prea multe, amintirile ei încep abia pe la vârsta de 7 ani când a ajuns la un centru din Turnu Roșu. Ne povestește cu entuziasm că aici își făcuse o prietenă foarte bună și vag își aduce aminte cum iarna foloseau pungi în loc de sanie pentru a se distra în zăpadă. De aici a urmat să fie mutată și la alte centre, unde nu s-a putut adapta și nici nu și-a făcut amintiri frumoase despre care să povestească.
Așteaptă cu nerăbdare sărbătorile și îi place să confecționeze decorațiuni, cu toate acestea împodobirea bradului de Crăciun nu este activitatea ei preferată. În copilărie, nici ei, nici colegilor săi, nu li se dădeau voie să participe la împodobirea bradului.
În cadrul Societății de Binefacere Diakonia și-a făcut mulți prieteni și a deprins diverse îndeletniciri care o ajută într-o oarecare măsură să fie independentă și să se gospodărească singură în locuința sa, a învățat să spele, să facă curățenie și chiar să gătească preparate simple.
Sociabilă din fire, cu emoție în ochi și glas, povestește oricărei persoane care se arată dornică să o asculte, câte puzzle-uri cu sute de piese a reușit să asambleze și ce modele noi de țesături și-a propus să mai facă.
Religia este o parte importantă din viața ei, mersul la biserică și cititul cărților de rugăciuni sunt momentele în care se încarcă cu speranță și care o fac să privească viața și din alte perspective. Nu ezită să sublinieze că a memorat multe rugăciuni, iar când merge la biserică îi face plăcere să acompanieze cantorii.
Perseverența este cuvântul care o caracterizează pe Gabi, această tânără plină de visuri mărețe. Mereu veselă și plină de energie pozitivă, prin felul său optimist cu care privește viața, aproape că nu am crede câte greutăți a îndurat și ce traume ascunde.
No Code Website Builder